Mie de mica mi-au placut bijuteriile. Eram fascinata de margelele colorate, sclipitoare si aranjate in fel si chip. Puteam sa le admir ore bune si sa imi inchipui tot felul de povesti. Cea mai frumoasa amintire din copilarie este cea legata de o doamna cu parul alb (eu asa am cunoscut-o), basarabeanca, ce avea un mic atelier magazin, vis-a vis de casa noastra. Bunica mea o cunoastea foarte bine si mergea de multe ori la ea, chiar si pentru o discutie amicala. Stiu ca de cele mai multe ori, ma lua si pe mine. Ele vorbeau, iar eu stateam cu nasul lipit de vitrina cu bijuterii. Cum sa va spun, acelea nu erau niste bijuterii asa cum vedeai prin celelalte magazine. Bijuteriile doamnei Iliescu, erau arta pura. Mii de margelute, cusute sau insirate cu migala, combinate fara cusur.
Pe masura ce am crescut, am reusit sa trec de bariera vitrinei si sa vad cum le lucreaza. Era magie curata! Uneori simteam o rusine sa stau si sa o privesc cum lucreaza si asta pentru ca in primul rand ma surprindeam cum stau cu gura deschisa si ochii holbati. Ea isi mai ridica din cand, in cand privirea si imi zambea, moment cand reuseam si eu sa inchid gura. Era specialista in cercei cu clips, probabil si pentru ca la acea vreme, multe doamne, purtau astfel de cercei.
Momentele cand intra o clienta, iar eu eram nevoita sa ma dau la o parte, nu erau nici ele lipsite de curiozitatea mea. Imi placea cu cata eleganta isi scotea bijuteriile din vitrina pentru a le prezenta. Doamnele probau si iar probau, iar doamna Iliescu cu o rabdare fantastica si mereu zambitoare, le satisfacea orice dorinta. Alteori , veneau cliente doar pentru mici reparatii. Credeti-ma, uneori e mai greu sa repari decat sa le faci de noi.
Evident ca deja in adolescenta am incercat sa smulg cate un mic secret de la ea, de cum se face una, sau alta. Nu stiam la ce imi foloseste dar curiozitatea mea era mare. Sunt convinsa ca undeva in mintea mea s-au intiparit multe informatii primite de la ea, dar pe care nu le-am folosit.
Doamna Iliescu si-a inchis pravalia pe la inceputul anilor 90 si s-a retras pentru totdeauna. Avea vreo 80 de ani cand am vazut-o eu ultima data.
De multe ori cand lucrez, imi aduc aminte de ea si ma gandesc oare cum ar fi facut Doamna Iliescu...?!?
Ce am vrut de fapt sa va povestesc azi este legat de aceste bijuterii handmade. Ele sunt dincolo de accesoriile moderne. Acestea
sunt bijuterii aproape vii, care poarta in ele samburele ideii, sudoarea creatiei, sufletul creatorului. Fiecare bijuterie
este unica si poarta amprenta celui care a confectionat-o cu
propria maiestrie. Daca vreti sa va simtiti deosebite,
bijuteriile handmade reusesc sa isi aduca propria contributie
prin modul in care au fost create, similar unor opere de arta in
miniatura.